|
Ai mei, adica parintii, fratii, bunicii si neamurile. Despre ei voi scrie aici. Cand m-am nascut eu tata avea 40 de ani si mama 38. Erau inaintea mea nascuti alti trei frati si a mai urmat dupa mine, la patru ani diferenta, inca unul, mezinul familiei.
Tata era cismar si de la 27 de ani fusese mester, adica avea cea mai inalta clasa in meseria lui, lucru cu care eu ma mandresc si acum. A lucrat zi si noapte la bancul sau, nadusind sa ne dea noua bucata de paine si conditii de a merge la scoli. Nu l-am auzind vaitandu-se sau reprosandu-ne noua ca ne-a dat ceva. Muncea si atat. Rareori ne dojenea, fara a ne bate vreodata. Ne mai altoia, fara a exagera, iar de la paisprezece ani, nu.
Mama era gospodina familiei, ne gatea mancare, facea curatenie, croseta si cosea fete de mese pentru zestrea fetelor. Muncea cat era ziua de mare dar n-am vazut-o zacand cum fac muierile azi si n-am vazut-o vreodata legata la cap sau stand locului. Tot timpul aveam trei-patru porci, multe gaini, curci, rate si gaste. Noi nu am avut vaca si nici cai sau boi.
Am avut un frate mai mare decat mine cu paiprezece ani dar eu m-am insurat inaintea lui.
Am o sora cu treispezece ani mai mare, care a fost profesoara si fara ajutorul ei eram un gunoi, nimic altceva.
Am avut o alta sora mai mare decat mine cu trei ani, rea si hrapareata.
Mezinului n-am sa-i reprosez decat ca mi-a luat amintirile, caci in lacomia lui tot ce a facut a fost in secret, desi nu am dorit decat niste amintiri dragi mie, fara importanta pentru el.
Bunici nu am avut pentru ca fie au murit de tineri, fie n-am avut cum sa-i cunosc datorita vremurilor si distantelor.
Unchii mei s-au remarcat prin avaritie si prin neomenie cu altii, nu cu mine.
Matusile au avut vieti aventuroase si toate a sfarsit singure si uitate.
In povestirile mele voi reveni cu acele elemente care arata ce are gavana special si unic.
|